Conjugare: a țocăi
infinitiv
țocăi
infinitiv lung
țocăire
participiu
țocăit
gerunziu
țocăind
prezent
eu țocăi
tu țocăi
el/ea țocăie
noi țocăim
voi țocăiți
ei/ele țocăie
imperfecttrecut
eu țocăiam
tu țocăiai
el/ea țocăia
noi țocăiam
voi țocăiați
ei/ele țocăiau
perfect simplutrecut
eu țocăii
tu țocăiși
el/ea țocăi
noi țocăirăm
voi țocăirăți
ei/ele țocăiră
perfectul compustrecut
eu am țocăit
tu ai țocăit
el/ea a țocăit
noi am țocăit
voi ați țocăit
ei/ele au țocăit
mai mult ca perfectultrecut
eu țocăisem
tu țocăiseși
el/ea țocăise
noi țocăiserăm
voi țocăiserăți
ei/ele țocăiseră
viitor
eu voi țocăi
tu vei țocăi
el/ea va țocăi
noi vom țocăi
voi veți țocăi
ei/ele vor țocăi
viitor anterior
eu voi fi țocăit
tu vei fi țocăit
el/ea va fi țocăit
noi vom fi țocăit
voi veți fi țocăit
ei/ele vor fi țocăit
conjunctiv prezent
eu să țocăi
tu să țocăi
el/ea să țocăie
noi să țocăim
voi să țocăiți
ei/ele să țocăie
conjunctiv perfecttrecut
eu să fi țocăit
tu să fi țocăit
el/ea să fi țocăit
noi să fi țocăit
voi să fi țocăit
ei/ele să fi țocăit
condițional prezent
eu aș țocăi
tu ai țocăi
el/ea ar țocăi
noi am țocăi
voi ați țocăi
ei/ele ar țocăi
condițional perfecttrecut
eu aș fi țocăit
tu ai fi țocăit
el/ea ar fi țocăit
noi am fi țocăit
voi ați fi țocăit
ei/ele ar fi țocăit
imperativ persoana a doua
țocăie tu
țocăiți voi
nu țocăi tu
nu țocăiți voi