Conjugare: a înspica
Află conjugarea verbelor din limba română. Introdu orice formă a verbului (ex. citi, a citi, tu cit..., v-aș cit... etc.) și vei primi sugestiile. Aplicația este experimentală, fără pretenție de "biblie" a conjugărilor. Așa că... dacă descoperi vreo greșeală, scrie-mi te rog pe sau pe .
infinitiv
înspica
infinitiv lung
înspicare
participiu
înspicat
gerunziu
înspicând
prezent
el/ea înspică
ei/ele înspică
imperfecttrecut
el/ea înspica
ei/ele înspicau
perfect simplutrecut
el/ea înspică
ei/ele înspicară
perfectul compustrecut
eu am înspicat
tu ai înspicat
el/ea a înspicat
noi am înspicat
voi ați înspicat
ei/ele au înspicat
mai mult ca perfectultrecut
el/ea înspicase
ei/ele înspicaseră
viitor
eu voi înspica
tu vei înspica
el/ea va înspica
noi vom înspica
voi veți înspica
ei/ele vor înspica
viitor anterior
eu voi fi înspicat
tu vei fi înspicat
el/ea va fi înspicat
noi vom fi înspicat
voi veți fi înspicat
ei/ele vor fi înspicat
conjunctiv prezent
el/ea să înspice
ei/ele să înspice
conjunctiv perfecttrecut
eu să fi înspicat
tu să fi înspicat
el/ea să fi înspicat
noi să fi înspicat
voi să fi înspicat
ei/ele să fi înspicat
condițional prezent
eu aș înspica
tu ai înspica
el/ea ar înspica
noi am înspica
voi ați înspica
ei/ele ar înspica
condițional perfecttrecut
eu aș fi înspicat
tu ai fi înspicat
el/ea ar fi înspicat
noi am fi înspicat
voi ați fi înspicat
ei/ele ar fi înspicat
