Conjugare: a înfurci
Află conjugarea verbelor din limba română. Introdu orice formă a verbului (ex. citi, a citi, tu cit..., v-aș cit... etc.) și vei primi sugestiile. Aplicația este experimentală, fără pretenție de "biblie" a conjugărilor. Așa că... dacă descoperi vreo greșeală, scrie-mi te rog pe sau pe .
infinitiv
înfurci
infinitiv lung
înfurcire
participiu
înfurcit
gerunziu
înfurcind
prezent
eu înfurc
tu înfurci
el/ea înfurcă
noi înfurcim
voi înfurciți
ei/ele înfurcă
imperfecttrecut
eu înfurceam
tu înfurceai
el/ea înfurcea
noi înfurceam
voi înfurceați
ei/ele înfurceau
perfect simplutrecut
eu înfurcii
tu înfurciși
el/ea înfurci
noi înfurcirăm
voi înfurcirăți
ei/ele înfurciră
perfectul compustrecut
eu am înfurcit
tu ai înfurcit
el/ea a înfurcit
noi am înfurcit
voi ați înfurcit
ei/ele au înfurcit
mai mult ca perfectultrecut
eu înfurcisem
tu înfurciseși
el/ea înfurcise
noi înfurciserăm
voi înfurciserăți
ei/ele înfurciseră
viitor
eu voi înfurci
tu vei înfurci
el/ea va înfurci
noi vom înfurci
voi veți înfurci
ei/ele vor înfurci
viitor anterior
eu voi fi înfurcit
tu vei fi înfurcit
el/ea va fi înfurcit
noi vom fi înfurcit
voi veți fi înfurcit
ei/ele vor fi înfurcit
conjunctiv prezent
eu să înfurc
tu să înfurci
el/ea să înfurce
noi să înfurcim
voi să înfurciți
ei/ele să înfurce
conjunctiv perfecttrecut
eu să fi înfurcit
tu să fi înfurcit
el/ea să fi înfurcit
noi să fi înfurcit
voi să fi înfurcit
ei/ele să fi înfurcit
condițional prezent
eu aș înfurci
tu ai înfurci
el/ea ar înfurci
noi am înfurci
voi ați înfurci
ei/ele ar înfurci
condițional perfecttrecut
eu aș fi înfurcit
tu ai fi înfurcit
el/ea ar fi înfurcit
noi am fi înfurcit
voi ați fi înfurcit
ei/ele ar fi înfurcit
imperativ persoana a doua
înfurcă tu
înfurciți voi
nu înfurci tu
nu înfurciți voi
