Conjugare: a înfige
infinitiv
înfige
infinitiv lung
înfigere
participiu
înfipt
gerunziu
înfigând
prezent
eu înfig
tu înfigi
el/ea înfige
noi înfigem
voi înfigeți
ei/ele înfig
imperfecttrecut
eu înfigeam
tu înfigeai
el/ea înfigea
noi înfigeam
voi înfigeați
ei/ele înfigeau
perfect simplutrecut
eu înfipsei
tu înfipseși
el/ea înfipse
noi înfipserăm
voi înfipserăți
ei/ele înfipseră
perfectul compustrecut
eu am înfipt
tu ai înfipt
el/ea a înfipt
noi am înfipt
voi ați înfipt
ei/ele au înfipt
mai mult ca perfectultrecut
eu înfipsesem
tu înfipseseși
el/ea înfipsese
noi înfipseserăm
voi înfipseserăți
ei/ele înfipseseră
viitor
eu voi înfige
tu vei înfige
el/ea va înfige
noi vom înfige
voi veți înfige
ei/ele vor înfige
viitor anterior
eu voi fi înfipt
tu vei fi înfipt
el/ea va fi înfipt
noi vom fi înfipt
voi veți fi înfipt
ei/ele vor fi înfipt
conjunctiv prezent
eu să înfig
tu să înfigi
el/ea să înfigă
noi să înfigem
voi să înfigeți
ei/ele să înfigă
conjunctiv perfecttrecut
eu să fi înfipt
tu să fi înfipt
el/ea să fi înfipt
noi să fi înfipt
voi să fi înfipt
ei/ele să fi înfipt
condițional prezent
eu aș înfige
tu ai înfige
el/ea ar înfige
noi am înfige
voi ați înfige
ei/ele ar înfige
condițional perfecttrecut
eu aș fi înfipt
tu ai fi înfipt
el/ea ar fi înfipt
noi am fi înfipt
voi ați fi înfipt
ei/ele ar fi înfipt
imperativ persoana a doua
înfige tu
înfigeți voi
nu înfige tu
nu înfigeți voi