Conjugare: a încrimina
Află conjugarea verbelor din limba română. Introdu orice formă a verbului (ex. citi, a citi, tu cit..., v-aș cit... etc.) și vei primi sugestiile. Aplicația este experimentală, fără pretenție de "biblie" a conjugărilor. Așa că... dacă descoperi vreo greșeală, scrie-mi te rog pe sau pe .
infinitiv
încrimina
infinitiv lung
încriminare
participiu
încriminat
gerunziu
încriminând
prezent
eu încriminez
tu încriminezi
el/ea încriminează
noi încriminăm
voi încriminați
ei/ele încriminează
imperfecttrecut
eu încriminam
tu încriminai
el/ea încrimina
noi încriminam
voi încriminați
ei/ele încriminau
perfect simplutrecut
eu încriminai
tu încriminași
el/ea încrimină
noi încriminarăm
voi încriminarăți
ei/ele încriminară
perfectul compustrecut
eu am încriminat
tu ai încriminat
el/ea a încriminat
noi am încriminat
voi ați încriminat
ei/ele au încriminat
mai mult ca perfectultrecut
eu încriminasem
tu încriminaseși
el/ea încriminase
noi încriminaserăm
voi încriminaserăți
ei/ele încriminaseră
viitor
eu voi încrimina
tu vei încrimina
el/ea va încrimina
noi vom încrimina
voi veți încrimina
ei/ele vor încrimina
viitor anterior
eu voi fi încriminat
tu vei fi încriminat
el/ea va fi încriminat
noi vom fi încriminat
voi veți fi încriminat
ei/ele vor fi încriminat
conjunctiv prezent
eu să încriminez
tu să încriminezi
el/ea să încrimineze
noi să încriminăm
voi să încriminați
ei/ele să încrimineze
conjunctiv perfecttrecut
eu să fi încriminat
tu să fi încriminat
el/ea să fi încriminat
noi să fi încriminat
voi să fi încriminat
ei/ele să fi încriminat
condițional prezent
eu aș încrimina
tu ai încrimina
el/ea ar încrimina
noi am încrimina
voi ați încrimina
ei/ele ar încrimina
condițional perfecttrecut
eu aș fi încriminat
tu ai fi încriminat
el/ea ar fi încriminat
noi am fi încriminat
voi ați fi încriminat
ei/ele ar fi încriminat
imperativ persoana a doua
încriminează tu
încriminați voi
nu încrimina tu
nu încriminați voi
Variantă
infinitiv
incrimina
infinitiv lung
incriminare
participiu
incriminat
gerunziu
incriminând
prezent
eu incriminez
tu incriminezi
el/ea incriminează
noi incriminăm
voi incriminați
ei/ele incriminează
imperfecttrecut
eu incriminam
tu incriminai
el/ea incrimina
noi incriminam
voi incriminați
ei/ele incriminau
perfect simplutrecut
eu incriminai
tu incriminași
el/ea incrimină
noi incriminarăm
voi incriminarăți
ei/ele incriminară
perfectul compustrecut
eu am incriminat
tu ai incriminat
el/ea a incriminat
noi am incriminat
voi ați incriminat
ei/ele au incriminat
mai mult ca perfectultrecut
eu incriminasem
tu incriminaseși
el/ea incriminase
noi incriminaserăm
voi incriminaserăți
ei/ele incriminaseră
viitor
eu voi incrimina
tu vei incrimina
el/ea va incrimina
noi vom incrimina
voi veți incrimina
ei/ele vor incrimina
viitor anterior
eu voi fi incriminat
tu vei fi incriminat
el/ea va fi incriminat
noi vom fi incriminat
voi veți fi incriminat
ei/ele vor fi incriminat
conjunctiv prezent
eu să incriminez
tu să incriminezi
el/ea să incrimineze
noi să incriminăm
voi să incriminați
ei/ele să incrimineze
conjunctiv perfecttrecut
eu să fi incriminat
tu să fi incriminat
el/ea să fi incriminat
noi să fi incriminat
voi să fi incriminat
ei/ele să fi incriminat
condițional prezent
eu aș incrimina
tu ai incrimina
el/ea ar incrimina
noi am incrimina
voi ați incrimina
ei/ele ar incrimina
condițional perfecttrecut
eu aș fi incriminat
tu ai fi incriminat
el/ea ar fi incriminat
noi am fi incriminat
voi ați fi incriminat
ei/ele ar fi incriminat
imperativ persoana a doua
incriminează tu
incriminați voi
nu incrimina tu
nu incriminați voi
