Conjugare: a răzori

    https://www.diacritice.info/conjugari/verb/răzori/inp/răzori/forma/răzori
    infinitiv
    DEX
    răzori
    infinitiv lung
    răzorire
    participiu
    răzorit
    gerunziu
    răzorind
    prezent
    eu răzoresc
    tu răzorești
    el/ea răzorește
    noi răzorim
    voi răzoriți
    ei/ele răzoresc
    imperfecttrecut
    eu răzoream
    tu răzoreai
    el/ea răzorea
    noi răzoream
    voi răzoreați
    ei/ele răzoreau
    perfect simplutrecut
    eu răzorii
    tu răzoriși
    el/ea răzori
    noi răzorirăm
    voi răzorirăți
    ei/ele răzoriră
    perfectul compustrecut
    eu am răzorit
    tu ai răzorit
    el/ea a răzorit
    noi am răzorit
    voi ați răzorit
    ei/ele au răzorit
    mai mult ca perfectultrecut
    eu răzorisem
    tu răzoriseși
    el/ea răzorise
    noi răzoriserăm
    voi răzoriserăți
    ei/ele răzoriseră
    viitor
    eu voi răzori
    tu vei răzori
    el/ea va răzori
    noi vom răzori
    voi veți răzori
    ei/ele vor răzori
    viitor anterior
    eu voi fi răzorit
    tu vei fi răzorit
    el/ea va fi răzorit
    noi vom fi răzorit
    voi veți fi răzorit
    ei/ele vor fi răzorit
    conjunctiv prezent
    eu să răzoresc
    tu să răzorești
    el/ea să răzorească
    noi să răzorim
    voi să răzoriți
    ei/ele să răzorească
    conjunctiv perfecttrecut
    eu să fi răzorit
    tu să fi răzorit
    el/ea să fi răzorit
    noi să fi răzorit
    voi să fi răzorit
    ei/ele să fi răzorit
    condițional prezent
    eu aș răzori
    tu ai răzori
    el/ea ar răzori
    noi am răzori
    voi ați răzori
    ei/ele ar răzori
    condițional perfecttrecut
    eu aș fi răzorit
    tu ai fi răzorit
    el/ea ar fi răzorit
    noi am fi răzorit
    voi ați fi răzorit
    ei/ele ar fi răzorit
    imperativ persoana a doua
    răzorește tu
    răzoriți voi
    nu răzori tu
    nu răzoriți voi

    Diacritice. info

    Utilizez doar module cookie temporare strict necesare pentru funcționarea aplicației. Informațiile tale nu sunt stocate. Politica de confidențialitate este simplă: Nu colectez și nu distribui informații personale. Continuând să utilizezi acest site, ești de acord cu felul în care folosesc cookie-urile.

    Pune diacriticeTexte vechi
    thinkingConjugarea verbelor din limba română
    Introdu orice formă a verbului (ex. citi, a citi, tu cit..., v-aș cit... etc.) și vei primi sugestiile. Aplicația este experimentală, fără pretenție de "biblie" a conjugărilor. Așa că... dacă descoperi vreo greșeală, scrie-mi te rog pe Chat sau pe Email.
    closebutton
    times
    Infinitivul
    Denu­mește acțiunea exprimată de verb.
    times
    Infinitivul lung
    A trecut definitiv în categoria substantivului.
    times
    Participiul
    Denumește acțiunea suferită de un obiect.
    times
    Gerunziul
    Exprimă o acțiune în desfășurare, fără referire la autorul și la momentul acțiunii.
    times
    Prezentul
    Indică desfăşurarea acţiunii în momentul vorbirii.
    times
    Imperfectul
    Exprimă o acţiune petrecută în trecut, neterminată în momentul la care se referă vorbirea.
    times
    Perfectul simplu
    Exprimă o acțiune efectuată în trecut și terminată de curând.
    times
    Perfectul compus
    Exprimă o acţiune efectuată şi terminată în momentul vorbirii.
    times
    Mai mult ca perfectul
    Exprimă o acţiune trecută şi terminată înaintea altei acţiuni trecute.
    times
    Viitorul
    Exprimă o acţiune care se va desfăşura după momentul vorbirii.
    times
    Viitorul anterior
    Exprimă a acțiune viitoare ce se va încheia înaintea unui moment tot din viitor.
    times
    Conjunctivul prezent
    Exprimă o acțiune posibilă, realizabilă în prezent.
    times
    Conjunctivul perfect
    Exprimă o acțiune posibilă în trecut.
    times
    Condiționalul prezent
    Exprimă o acțiune condiționată sau dorită in prezent. Poate fi și relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine.
    times
    Condiționalul perfect
    Exprimă o acțiune condiționată pe care subiectul ar fi putut să o înfăptuiască.
    times
    Imperativ persoana a doua
    Exprimă o acțiune ca voită de către vorbitor. Se poate manifesta prin ordin, interdicție, îndemn, sfat sau rugăminte.
    Email
    Pagina de Facebook
    emptycaretup