Conjugare: a prieteni
Află conjugarea verbelor din limba română. Introdu orice formă a verbului (ex. citi, a citi, tu cit..., v-aș cit... etc.) și vei primi sugestiile. Aplicația este experimentală, fără pretenție de "biblie" a conjugărilor. Așa că... dacă descoperi vreo greșeală, scrie-mi te rog pe sau pe .
infinitiv
prieteni
infinitiv lung
prietenire
participiu
prietenit
gerunziu
prietenind
prezent
eu prietenesc
tu prietenești
el/ea prietenește
noi prietenim
voi prieteniți
ei/ele prietenesc
imperfecttrecut
eu prieteneam
tu prieteneai
el/ea prietenea
noi prieteneam
voi prieteneați
ei/ele prieteneau
perfect simplutrecut
eu prietenii
tu prieteniși
el/ea prieteni
noi prietenirăm
voi prietenirăți
ei/ele prieteniră
perfectul compustrecut
eu am prietenit
tu ai prietenit
el/ea a prietenit
noi am prietenit
voi ați prietenit
ei/ele au prietenit
mai mult ca perfectultrecut
eu prietenisem
tu prieteniseși
el/ea prietenise
noi prieteniserăm
voi prieteniserăți
ei/ele prieteniseră
viitor
eu voi prieteni
tu vei prieteni
el/ea va prieteni
noi vom prieteni
voi veți prieteni
ei/ele vor prieteni
viitor anterior
eu voi fi prietenit
tu vei fi prietenit
el/ea va fi prietenit
noi vom fi prietenit
voi veți fi prietenit
ei/ele vor fi prietenit
conjunctiv prezent
eu să prietenesc
tu să prietenești
el/ea să prietenească
noi să prietenim
voi să prieteniți
ei/ele să prietenească
conjunctiv perfecttrecut
eu să fi prietenit
tu să fi prietenit
el/ea să fi prietenit
noi să fi prietenit
voi să fi prietenit
ei/ele să fi prietenit
condițional prezent
eu aș prieteni
tu ai prieteni
el/ea ar prieteni
noi am prieteni
voi ați prieteni
ei/ele ar prieteni
condițional perfecttrecut
eu aș fi prietenit
tu ai fi prietenit
el/ea ar fi prietenit
noi am fi prietenit
voi ați fi prietenit
ei/ele ar fi prietenit
imperativ persoana a doua
prietenește tu
prieteniți voi
nu prieteni tu
nu prieteniți voi
