Conjugare: a năboi
infinitiv
năboi
infinitiv lung
năboire
participiu
năboit
gerunziu
năboind
prezent
eu năboiesc
tu năboiești
el/ea năboiește
noi năboim
voi năboiți
ei/ele năboiesc
imperfecttrecut
eu năboiam
tu năboiai
el/ea năboia
noi năboiam
voi năboiați
ei/ele năboiau
perfect simplutrecut
eu năboii
tu năboiși
el/ea năboi
noi năboirăm
voi năboirăți
ei/ele năboiră
perfectul compustrecut
eu am năboit
tu ai năboit
el/ea a năboit
noi am năboit
voi ați năboit
ei/ele au năboit
mai mult ca perfectultrecut
eu năboisem
tu năboiseși
el/ea năboise
noi năboiserăm
voi năboiserăți
ei/ele năboiseră
viitor
eu voi năboi
tu vei năboi
el/ea va năboi
noi vom năboi
voi veți năboi
ei/ele vor năboi
viitor anterior
eu voi fi năboit
tu vei fi năboit
el/ea va fi năboit
noi vom fi năboit
voi veți fi năboit
ei/ele vor fi năboit
conjunctiv prezent
eu să năboiesc
tu să năboiești
el/ea să năboiască
noi să năboim
voi să năboiți
ei/ele să năboiască
conjunctiv perfecttrecut
eu să fi năboit
tu să fi năboit
el/ea să fi năboit
noi să fi năboit
voi să fi năboit
ei/ele să fi năboit
condițional prezent
eu aș năboi
tu ai năboi
el/ea ar năboi
noi am năboi
voi ați năboi
ei/ele ar năboi
condițional perfecttrecut
eu aș fi năboit
tu ai fi năboit
el/ea ar fi năboit
noi am fi năboit
voi ați fi năboit
ei/ele ar fi năboit
imperativ persoana a doua
năboiește tu
năboiți voi
nu năboi tu
nu năboiți voi