Conjugare: a flocăi
Află conjugarea verbelor din limba română. Introdu orice formă a verbului (ex. citi, a citi, tu cit..., v-aș cit... etc.) și vei primi sugestiile. Aplicația este experimentală, fără pretenție de "biblie" a conjugărilor. Așa că... dacă descoperi vreo greșeală, scrie-mi te rog pe sau pe .
infinitiv
flocăi
infinitiv lung
flocăire
participiu
flocăit
gerunziu
flocăind
prezent
eu flocăiesc
tu flocăiești
el/ea flocăiește
noi flocăim
voi flocăiți
ei/ele flocăiesc
imperfecttrecut
eu flocăiam
tu flocăiai
el/ea flocăia
noi flocăiam
voi flocăiați
ei/ele flocăiau
perfect simplutrecut
eu flocăii
tu flocăiși
el/ea flocăi
noi flocăirăm
voi flocăirăți
ei/ele flocăiră
perfectul compustrecut
eu am flocăit
tu ai flocăit
el/ea a flocăit
noi am flocăit
voi ați flocăit
ei/ele au flocăit
mai mult ca perfectultrecut
eu flocăisem
tu flocăiseși
el/ea flocăise
noi flocăiserăm
voi flocăiserăți
ei/ele flocăiseră
viitor
eu voi flocăi
tu vei flocăi
el/ea va flocăi
noi vom flocăi
voi veți flocăi
ei/ele vor flocăi
viitor anterior
eu voi fi flocăit
tu vei fi flocăit
el/ea va fi flocăit
noi vom fi flocăit
voi veți fi flocăit
ei/ele vor fi flocăit
conjunctiv prezent
eu să flocăiesc
tu să flocăiești
el/ea să flocăiască
noi să flocăim
voi să flocăiți
ei/ele să flocăiască
conjunctiv perfecttrecut
eu să fi flocăit
tu să fi flocăit
el/ea să fi flocăit
noi să fi flocăit
voi să fi flocăit
ei/ele să fi flocăit
condițional prezent
eu aș flocăi
tu ai flocăi
el/ea ar flocăi
noi am flocăi
voi ați flocăi
ei/ele ar flocăi
condițional perfecttrecut
eu aș fi flocăit
tu ai fi flocăit
el/ea ar fi flocăit
noi am fi flocăit
voi ați fi flocăit
ei/ele ar fi flocăit
imperativ persoana a doua
flocăiește tu
flocăiți voi
nu flocăi tu
nu flocăiți voi
