Conjugare: a cepăi
infinitiv
cepăi
infinitiv lung
cepăire
participiu
cepăit
gerunziu
cepăind
prezent
eu cepăiesc
tu cepăiești
el/ea cepăiește
noi cepăim
voi cepăiți
ei/ele cepăiesc
imperfecttrecut
eu cepăiam
tu cepăiai
el/ea cepăia
noi cepăiam
voi cepăiați
ei/ele cepăiau
perfect simplutrecut
eu cepăii
tu cepăiși
el/ea cepăi
noi cepăirăm
voi cepăirăți
ei/ele cepăiră
perfectul compustrecut
eu am cepăit
tu ai cepăit
el/ea a cepăit
noi am cepăit
voi ați cepăit
ei/ele au cepăit
mai mult ca perfectultrecut
eu cepăisem
tu cepăiseși
el/ea cepăise
noi cepăiserăm
voi cepăiserăți
ei/ele cepăiseră
viitor
eu voi cepăi
tu vei cepăi
el/ea va cepăi
noi vom cepăi
voi veți cepăi
ei/ele vor cepăi
viitor anterior
eu voi fi cepăit
tu vei fi cepăit
el/ea va fi cepăit
noi vom fi cepăit
voi veți fi cepăit
ei/ele vor fi cepăit
conjunctiv prezent
eu să cepăiesc
tu să cepăiești
el/ea să cepăiască
noi să cepăim
voi să cepăiți
ei/ele să cepăiască
conjunctiv perfecttrecut
eu să fi cepăit
tu să fi cepăit
el/ea să fi cepăit
noi să fi cepăit
voi să fi cepăit
ei/ele să fi cepăit
condițional prezent
eu aș cepăi
tu ai cepăi
el/ea ar cepăi
noi am cepăi
voi ați cepăi
ei/ele ar cepăi
condițional perfecttrecut
eu aș fi cepăit
tu ai fi cepăit
el/ea ar fi cepăit
noi am fi cepăit
voi ați fi cepăit
ei/ele ar fi cepăit
imperativ persoana a doua
cepăiește tu
cepăiți voi
nu cepăi tu
nu cepăiți voi