Conjugare: a boncălui
Află conjugarea verbelor din limba română. Introdu orice formă a verbului (ex. citi, a citi, tu cit..., v-aș cit... etc.) și vei primi sugestiile. Aplicația este experimentală, fără pretenție de "biblie" a conjugărilor. Așa că... dacă descoperi vreo greșeală, scrie-mi te rog pe sau pe .
infinitiv
boncălui
infinitiv lung
boncăluire
participiu
boncăluit
gerunziu
boncăluind
prezent
el/ea boncăluiește
ei/ele boncăluiesc
imperfecttrecut
el/ea boncăluia
ei/ele boncăluiau
perfect simplutrecut
el/ea boncălui
ei/ele boncăluiră
perfectul compustrecut
eu am boncăluit
tu ai boncăluit
el/ea a boncăluit
noi am boncăluit
voi ați boncăluit
ei/ele au boncăluit
mai mult ca perfectultrecut
el/ea boncăluise
ei/ele boncăluiseră
viitor
eu voi boncălui
tu vei boncălui
el/ea va boncălui
noi vom boncălui
voi veți boncălui
ei/ele vor boncălui
viitor anterior
eu voi fi boncăluit
tu vei fi boncăluit
el/ea va fi boncăluit
noi vom fi boncăluit
voi veți fi boncăluit
ei/ele vor fi boncăluit
conjunctiv prezent
el/ea să boncăluiască
ei/ele să boncăluiască
conjunctiv perfecttrecut
eu să fi boncăluit
tu să fi boncăluit
el/ea să fi boncăluit
noi să fi boncăluit
voi să fi boncăluit
ei/ele să fi boncăluit
condițional prezent
eu aș boncălui
tu ai boncălui
el/ea ar boncălui
noi am boncălui
voi ați boncălui
ei/ele ar boncălui
condițional perfecttrecut
eu aș fi boncăluit
tu ai fi boncăluit
el/ea ar fi boncăluit
noi am fi boncăluit
voi ați fi boncăluit
ei/ele ar fi boncăluit
